...

“

Ne construim inima singuri
sperand
muncind
incercand
crezand
ca daca ne chinuim mai mult
n-are sa mai fie sensibila
si n-are sa mai bata stramb
si vrem sa fie rezistenta
sa nu doara
sa fie frumoasa
sa fie aromata
si usor de manevrat
si acolo unde nu stim ce sa facem
punem guma mestecata
incercand
crezand
ca o sa tina macar
pana la prima defectiune
si-atunci mergem si cautam un mester
sa ne-o repare
si-l gasim exact acolo
unde nu l-am fi cautat
niciodata.
Si ne spune unde am gresit
ne spune ca cei tari raman singuri
ne spune sa iubim
sa vrem
sa credem
sa zburam
sa visam
pentru ca putem.

Ne construim inima singuri
si-o inchidem in piept
cu lacat
si aruncam cheia
sperand
crezand
ca cineva o gaseste si descopera minunatia pe care am creat-o.

Ne construim inima singuri
si-o incuiem in piept
si speram
sa ne ajute.

”

—	(via stele-in-par)

-untitled-

Stau. Ascult muzica. Ma bucur de caldura din casa. Bineinteles, ma uit frustrata prin carti si astept sa sune telefonul. Si nu suna. Si ma bucur de liniste. Si incerc sa rad... De mult nu am mai ras cu pofta. Noaptea nu pot sa dorm...  Rar dorm 5 ore. Azi am lenevit si am dormit pana la miezul zilei... Doamne, din vara nu am mai dormit atat de mult, si atat de bine... Incerc sa ii ignor pe toti prefacutii (m-am mai plans eu de prefacuti de curand). Si al naibii... Iar mi-am adus aminte de saptamana trecuta.... Si cum am aflat ca atunci cand prietenii au nevoie, mereu apeleaza la tine, si, cand ai cea mai mare nevoie de ei, fug cu totii. Si de parca as fi avut vreo nevoie materiala. Tot ce aveam nevoie era un "la multi ani"... nevermind... ei sunt un capitol incheiat din viata mea, pe care l-am incheiat, ieri, in sufletul meu. De ce as avea nevoie de ei? Sunt ca oricare prost ce isi vinde sufletul diavolului si apoi plange pentru el. Si nu, nu ii dusmanesc. M-am saturat de ura. Voi, urati-ma in continuare, pentru ca sunteti multi si prosti....

Morgenstimmung

Tu ti-ai strecurat cantecul in mine
Intr-o dup-amiaza, cand
Fereastra sufletului zavorata bine
Se deschisese-n vant, 
Fara sa stiu ca te aud cantand. 
Cantecul tau a umplut cladirea toata, 
Sertarele, cutiile, covoarele, 
Ca o lavanda sonora. Iata, 
Au sarit zavoarele
Si manastirea mi-a ramas descuiata. 
Si poate ca nu ar fi fost nimic
Daca nu intra sa sape, 
Cu cantecul, si degetul tau cel mic, 
Care pipaia mierlele pe clape -
Si-ntreaga ta faptura, aproape. 
Cu tunetul se prabusira si norii
In incaperea universului inchis.
Vijelia aduse cocorii, 
Albinele, frunzele... Mi-s
Subrede barnele, ca foile florii. 
De ce-ai cantat? De ce te-am auzit?
Tu te-ai dumicat cu mine vaporos -
Nedespartit - in bolti.
Eu veneam de sus, tu veneai de jos.
Tu soseai din vieti, eu veneam din morti.
                                                     (Tudor Arghezi)

Numai oameni prefacuti:-j

Atelierul

"Chiar dacă prin artă nu-ți poți castiga traiul, arta face

ca viața să merite trăită. Transformă foamea in trăire.

Transformă griji, necazuri, o viață astefel pustie in ceva

demn de trăit. Dă viață vieții."

                                                           John Sloan

E total adevarat din punctul meu de vedere. Arta da viata vietii care e pustie fara culoare, fara lumina. Ce e viata fara muzica, fara culoare? De fapt culoarea da muzica vietii si o face cat mai frumoasa cu fiecare clipa de cosmar. Cu siguranta asta nu e cea mai buna zi a mea, si chiar pot sa zic ca saptamana asta a fost proasta, desi luni dimineata mi-am zis "asta e o zi buna! presimt asta!". Mda sigur. Oricum nu voi sta acum sa injur viata pentru niste momente aiurea. Momentele rele o fac frumoasa si ii dau culoare pana la urma. Poate adorm in cele din urma...

Iluzii de toamna

R.I.P. Steve Jobs.

Fuck october.

Ok.... mi-am recitit postarile de anul trecut... si imi amintesc cum ma saturasem de iarna... mda... ei bine acum mi-e dor de ea. mi-e dor de anul trecut... imi urasc situatia de acum. Era asa de bine atunci... Unde esti 2010? Unde esti iarna? Unde esti decembrie? Imi vreau viata de atunci inapoi! Acum nu ma mai recunosc de loc si ma simt de parca as fi altcineva... Ce s-a intamplat cu... totul? Nu mai vreau nu mai vreau nimic! Vreau doar sa simt frigul si sa uit de melancolia asta de rahat. Gata cu trecutul! Ma intorc la prezent.

#20

Ce pot să zic? E miercuri. Mi-e cald si mi-e sete. Mă simt bine. Și nu pentru că a început școala. Doamne fereste! Cum aș putea să zic asta? Trebuie totuși să recunosc ca nici nu-mi displace. Mi-era totuși dor de trezitul deveme. Ce pot să spun? Adică nu e ca și cum m-aș fi trezit in fiecare zi la ora 13. Mă simt si obosită. Poate pentru ca mi s-a schimbat bioritmul. Poate pentru că am dormit puțin... În fine... Deci... de ce mă simt bine? Pentru că am observat că 20 de persoane sunt interesate de blogul meu. Și la cat de nesimțită sunt am uitat să vă mulțumesc pentru că îmi urmăriți blogul. Vă mulțumesc :D. Mă simt bine cand văd că există persoane care citesc ce scriu. Știu că sunteți putini... Dar pentru mine sunteți mulți pentru că nu am crezut niciodată că lumea va citi ce scriu eu. Vă mulțumesc din nou!