Morgenstimmung

Tu ti-ai strecurat cantecul in mine
Intr-o dup-amiaza, cand
Fereastra sufletului zavorata bine
Se deschisese-n vant, 
Fara sa stiu ca te aud cantand. 
Cantecul tau a umplut cladirea toata, 
Sertarele, cutiile, covoarele, 
Ca o lavanda sonora. Iata, 
Au sarit zavoarele
Si manastirea mi-a ramas descuiata. 
Si poate ca nu ar fi fost nimic
Daca nu intra sa sape, 
Cu cantecul, si degetul tau cel mic, 
Care pipaia mierlele pe clape -
Si-ntreaga ta faptura, aproape. 
Cu tunetul se prabusira si norii
In incaperea universului inchis.
Vijelia aduse cocorii, 
Albinele, frunzele... Mi-s
Subrede barnele, ca foile florii. 
De ce-ai cantat? De ce te-am auzit?
Tu te-ai dumicat cu mine vaporos -
Nedespartit - in bolti.
Eu veneam de sus, tu veneai de jos.
Tu soseai din vieti, eu veneam din morti.
                                                     (Tudor Arghezi)