Crăciun fericiiit !

Capul meu e pe cale de a exploda. In momentul asta nu vreau decat sa ma las purtata de inspiratia care mi-a venit abia acum zece minute cand mancam bomboane de ciocolata si ascultam muzica. Am de gand sa ma las prada tuturor gandurilor si sa ma inec in idiotenia asta de timp care se scurge din ce in ce mai incet.

Craciunul asta, o sarbatoare atat de pretuita de populatia planetei, si de mine, bineinteles. Primesti cadouri dragute, si daruiesti altele. Dar cumpararea cadourilor nu e chiar asa de usoara, mai ales cand ochii rautaciosi ai vanzatoarelor ma privesc cu mare atentie, asteptand sa plec si sa nu le stric nimic, ca sa ajunga si ele acasa, ca doar cine cumpara cadouri la ora asta in ajunul Craciunului, in afara de mine? Si cand privirea mea se intalneste cu a ei, incerc sa ma uit in alta parte sau imi indrept atentia spre cafeaua din mana mea, care,  s-a racit.

In sfarsit, dupa atat timp am gasit ceva ieftin si nu tocmai oribil de la magazinul acesta gretos. Ma indrept spre casa sa platesc, dar, cand ajung,   vanzatoarea enervanta pune o hartie mica cu scris inghesuit in fata tejghelei, pe care scrie « revenim in 40 de minute. »

Fara sa astept ma duc si pun la loc obiectul, apoi vreau sa ma duc la alt magazin, dar mi se face foame si ma duc la un fast-food din apropiere, sa mananc ceva. Cand sa platesc, observ ca banii mei nu mai erau la locul lor,  si incep sa caut prin toata geanta, dar nu sunt acolo. La naiba cu sarbatorile astea! Semnificatia 

Craciunului e sa dai, nu sa furi, dar mie mi-au furat banii ! Dar tot trebuie sa mai cumpar cadouri asa ca fug acasa si ma imprumut la o vecina cu niste bani. Cand am ajuns la complexul de magazine, observ ca nici un butic nu era deschis. Trecusera doua ore de cand trebuia sa astept 40 de minute ! Cand am pierdut atat de mult timp?

Cand ajung acasa, ma trantesc in pat dezamagita, dar observ ca am ceva in buzunarul de la spate al blugilor, si cand ma uit cu mai multa atentie, scot 80 de ron din buzunar, care nu erau banii vecinei. Si raman inmarmurita. Eu pierdusem 70 de ron !
  
Crăciun Fericit !

Caldura, dulciuri si poze

Un idiot adorabil

Zapada... Ce defineşte acest cuvant din 6 litere?... Of, bieţii idioţi adorabili, cand îi văd pe geam bătandu-se cu această "zăpadă"....Cand îi văd tăvălindu-se în ea de parcă ar fi aur... e aşa frumos.... Mă face să imi pun şi eu mănuşile şi să ies pe uşa afară. 

În timp ce deschid uşa, văd puncte mici si albe, care se aştern pe celelalte cristale. Zambesc şi mă mişc încet, ascultandu-mi fiecare pas în zăpadă. Ohh, miroasea a iarnă de luni de zile, dar abia acum, încep să îi simt parfumul. Îmi scot mănuşile şi le las să cadă în zăpadă, aşteptand să aud zgomotul lor. Dar nu se auzea nimic... Ma aşteptam să fie acel scarţait cand calci în ea. Le ignor şi mă aplec să ating acea "zăpadă"... Iau in mana putina nea si o strang în pumn pană ce apa se scurge printre degetele mele.

Am auzit vocea cuiva strigandu-mi numele. M-am uitat în acea direcţie şi am văzut un bulgăre care se apropia de mine. Voiam să ma mişc şi să mă feresc, dar corpul meu nu asculta comanda... Probabil îmi era prea frig. Dar, adevărul e ca îmi plăcea. Îmi plăcea sa fiu şi eu un idiot care venera această pudră albă ca si cum ar fi aur... 

Dar... nu mă nimerise! Aşa că m-am ridicat, am luat o mană de zăpadă şi am fugit spre fata aceea în timp ce modelam zăpada, după forma mainii mele, şi am început sa arunc, iar restul a continuat de la sine...

După un ceas, eram udă. Degerasem de frig, dar mă distrasem şi, chiar dacă nu voiam sa recunosc, e bine să fi din cand în cand "un idiot adorabil".

14.12.2010

Poze nooi

 

1 decembrie- prima zi cu zapada

Prima zi din Braila cu ninsoare a fost umeda si foarte rece. Pana si trandafirii inghetasera in propriile maini si azi, cand mergeam pe langa case, gheata si turturii de pe acoperisuri cadeau zgomotos pe asfalt chiar in fata mea. Vremea asta e ciudata si as vrea sa ninga iar....

29 noiembrie :>

 

 Chiar dacă tortul a fost mâncat cu 2 zile mai devreme, dorinţa se poate îndeplini până anul viitor. În urmă rămân doar bucăţile mici de confetti care intră sub parchet.

Cine naiba eşti?

"Bună."

"Bună."

"Cine eşti?"

"Habar nu am"

"Trebuie să ştii."

"Eu nu, poate, chiar nu exist"

"Ce?"

"Da, poate, eu nu exist. Poate eu nu sunt reală, aici e doar un corp, care merge, vorbeşte, dar, de fapt, nu există..."

"Nu înţeleg ce spui!"

"Vezi tu, ea crede ca e reală, că poate să râdă, să joace, sa audă, dar nu există, niciodată, nu a existat, nimic niciodată. Poate ea e imaginară, o piesa a ceva, o parte a creierului uman, ca o piesă de puzzle, ceva ce nu exista. Poate e nimic. Ceva ce e nimic, este un gând..."

"Eu plec"

"Da, da, nu sunt reală? Şi? Acum pleci? Dar, dacă nu sunt reală, atunci de ce mă simt tristă, nu, aceste lacrimi încep să curgă, şi nu pot să le opresc, nu, niciodată, niciodată nu le voi putea face să înceteze. Ce sunt eu? Poate aşa va fi mereu, ceva din ceva, ca un puzzle. Ceva din tine lipseşte, şi ştii prea bine că eu sunt acea piesă de puzzle. Dar îţi pot simţi gândul. Ştiu tot ce ştii tu, fiecare şoaptă, fiecare lucru ce îţi trece prin minte, fiecare sărut pe care l-ai avut… Pot simţi acest sentiment pe care îl ai acum, pe care, numai animalele neevoluate şi primitive îl au, pot simţi frica care îţi curge prin sânge cu fiecare cuvânt al meu! Eşti speriată. Dar nu pot ieşi afară, chiar dacă pot gândi ca un om, şi acest corp pe care îl vezi, care poate merge, vorbi, juca, mă ţine legată cu atâta ură blocată în el şi nu îmi dă drumul…Sunt blocată în aceasta bucata de sticlă, pe care voi oamenii o numiţi conştiinţă."

Un sentiment de frică.

       Unii se întreabă care e cel mai rapid mijloc de călătorie de pe planetă. Unii zic avionul, alţii vorbesc de vreo maşina cu reactie. Eu zic ca e gandul. Gandul e cel mai rapid mecanism de a călătorie. Gandul te duce oriunde pe pămant, chiar si mai departe, daca vrei si uneori daca nu vrei (in vis). Imaginandu- te aşezată pe scaun si cu centura de siguranţă pusă. Scăpand de orice teamă, uitandu-te pe geamul mic cum solul se îndepărtează de tine şi cum începi sa compari luminile stelelor cu luminile marilor oraşe văzute din cer. Apoi gandul te duce la un cantec străin. Te imaginezi ascultand acel cantec în căsti. Un uşor tresărit te ia cand te vezi transformandu-te într-un foc imens în înaltul cerului împreună cu avionul si ceilalţi pasageri. Vezi flăcări care cad din cer, îţi vezi propria cenuşa care se presară în mare... Ar fi destul de posibil să se intample şi în realitate oricand asta. 

    Se deschide portiera maşinii. În acel moment, urcand scările îşi ia, poate rămas bun lumii pămantene. Aşezata pe scaun se chinuie sa îşi pună centura de siguranţă. Avionul începe sa decoleze. Scoate din buzunar un mp3. În timp ce îşi pune căştile în ureche priveşte luminile de pe pămant, exact cum îşi imaginase înainte. Dupa jumatate de ceas adoarme. 

    Vocea pilotului o trezi:

     - Atentie, este o problema cu una din aripile avionului, va rugam sa staţi calmi. 

    Gandul o facu sa se cutremure. Avea din ce în ce mai multe emoţii. Începuse să se încălzească. Era speriată pana peste măsură. Nu mai trăise niciodată un astfel de sentiment. Spera sa se termine o data şi să ajungă pe pămant. Simţea un fel de cutremur. Dar era avionul care se cutremura. Vocile mulţimii deveneau din ce în ce mai stridente. Toti erau panicaţi. Paharul cu cafea de pe raftul din fata ei se rasturnă. Simţea ca o sa vomite. Şi dintr-o dată a închis ochii. Tot ce vedea era roşu. Parcă işi vedea toata viaţa în faţa ochilor. O lacrimă se asternu pe obrazul ei delicat. Puse o mana pe geamul transparent si incepu sa se roage pentru prima data în ultimii cinci ani. Inima îi bubuia şi părea ca vrea sa îi iasă din piept. Apoi.... totul se opri. Deschise ochii. Se uită pe geam. Se calmă brusc. Işi şterse lacrimile cu maneca bluzei. O voce anunţa ca tocmai au aterizat de urgenţa într-un lan de grau.     

Să te uiți în stanga, în dreapta și în sus după ce treci strada...

    Fercirea e un drum ascuns, înșelător, și care nu durează mult. Asta a constatat si ~ea~.... După un lungmetraj de actiune de 2 ore vizionat alături de cel mai drăguț băiat din scoala, la singurul cinema functional din oraș, care se află pe o stradă întunecoasă și sumbră.Tot ce înțelegea din film erau doar țipetele de ajutor ale figuranților. Era absorbită de popcornul cald si de persoana de sex masculin din dreapta ei. Plus ca murea de frig. Caloriferele nu mergeau. Era printre ultimele filme înainte de a se închide definitiv. Dupa cateva ore de pivit un ecran imens, abea astepta sa fie condusă acasă, pe un drum cat mai lung (spera ea) si, poate o mică șansă de a primi un sărut. În timp ce  ies pe ușă, ~el~ îi zice ~ei~:
     - Scuze, trebuie sa ajung acasă repede. Mama vrea sa o ajut să facă chiftele.
     - Ohh... vai, ok... toate speranțele ei se duc...
 
Pur si simplu o ia la stanga si tace. Dar, din spate aude o maraiala. Nu se uita. ~Ea~ e prea speriată. Știa perfect de unde e maraitul acela. Acum voia să ajungă repede acasă. Așa că a luat-o pe scurtătura unde e acea casă... Casa pe care toți o ocolesc. Casa batranului Chiper. E un bătran nervos si al dracu`. Unii copii zic ca manancă șoparle si alții zic chiar că e strigoi. Dar ce e cel mai înfricoșător la el, e cainele lui. Un caine mare si urat. ~Ea~ amintindu-și asta, fuge si fuge... se împiedică, sangerează, se julește, dar tot fuge. Fuge si nu știe unde. A luat-o pe un drum necunoscut. Maraielile se tot aud. Chiar si lătrături. Nu scapă. Ajunge pe un drum înfundat. Crede că ăsta e sfarșitul. Dar, totuși, va fi curajoasă pentru ultima dată. Se întoarce cu fața la animalul feroce, dorind să-și vadă maoartea cu ochii. Cand se întoarce nu-și vine a crede ochilor. Era un simplu pichinez. Cainele se plictisește si fuge înapoi spre casă. Se pare ca voia doar sa se joace. Dar ~ea~ tot nu știe unde e. Se gandește la unele din sfaturile pe care mama ~ei~ i le-a dat și încearcă să vadă care o pot ajuta acum...." să nu fugi cand ieși din tramvai"... eu nu merg cu tramvaiul....dar aceasta nu o ajută... "sa te uiți în stanga și în dreapta cand traversezi." sigur... în stanga e un gard si în dreapta e o pisică moartă... o ce? o pisică moartă?

Se uită nedumerită cateva secunde și apoi începe să fugă spre cinemaul vechi si dărăpanat. Dar habar nu are unde e. Și totuși reușește să ajungă pe un drum cunoscut. Începe să zambească și să se îndrepte fericită spre casă. Gandul la frumosul care acum jumătate de ceas a fost langă ~ea~, pe scaunele vechi si netapițate ale cineama- ului o face să înceapă să zburde și să danseze pe stradă. Începe a fredona o melodie străină și siropoasă, pe care de alta o urăște. Apoi aude un zgomot ciudat si asurzitor. Tot ce are in minte e: "sa te uiți în stanga si în dreapta cand traversezi." Se uită în stanga și în dreapta și își dă seama că stă ca proasta in mijlocul străzii. Claxonul camionului o asurzea, dar un reflex o face să sară pe trotuar.
    - Copil handicapat ce ești! Vrei să-mi stici caroseria?
Atat aude de la șoferul camionului care trece zgomotos pe langă ~ea~. Totuși era să moară de 2 ori azi. E bine totuși că acum e bi.... PLEAOSCH !?

      Tocmai a căzut un copac pe ea....

The Mockingbird Song

      Unul din Stilurile preferate este stilul gothic, mai ales în materie de filme. Tim Burton este unul din regizorii care aplică mult stilul gothic in creatiile lor. Iata un scurt-metraj de Katy Towell.

Covorul a rămas pătat.

    Ești nervoasă. Cainele ți-a ros tema la mate, pentru asta profa ți-a dat un 2, maică-ta te-a pedepsit, sora mai mică ți-a tăiat toți pantalonii cu foarfeca, cainele ți-a vomitat tema la mate pe covorașul nou din camera ta pe care l-ai plătit din banii tăi săptămana trecută. Îl duci în baie. Pe etichetă scrie: Nu se spală la mașină. Iei peria de toaletă din baie, o umezești la chiuveta, iei din dulap șampon de curățat covoare, incepi sa freci covorul, mirosul te face sa lăcrimezi. Pata se întinde. Arunci totul jos. Vrei sa spargi ceva. Primul lucru la îndemană e periuța de dinți. O arunci cat de tare poți spre oglindă. Atunci iți vine ideea. Iei recipientul cu pastă de ras a lu` taică-tu pe care a l-a cumpărat ieri de la talcioc si o arunci cu putere spre oglinda! Cioburile încep a zbura spre tine. Te lași în jos pe genunchi pentru a nu-ți intra in ochi. Te lovesti cu bărbia de chiuvetă atat de tare incat nu poți respira. Cazi pe spate. Simți o durere de nesuportat în spate. Ai căzut pe cioburi. Încerci să te ridici, dar durerea e prea mare. Încerci să te miști. Iți dai seama ce s-a intamplat si incepi sa urlii:

- Nuuuuu.... ai pătat covorasul de sange.Încerci sa țipi dupa ajutor. Îți dai seama ca acum ești singură acasa. 

Langă tine o băltoaca de sănge se scurge spre canalizare....