sâmbătă, 10 decembrie 2011

-untitled-

Stau. Ascult muzica. Ma bucur de caldura din casa. Bineinteles, ma uit frustrata prin carti si astept sa sune telefonul. Si nu suna. Si ma bucur de liniste. Si incerc sa rad... De mult nu am mai ras cu pofta. Noaptea nu pot sa dorm...  Rar dorm 5 ore. Azi am lenevit si am dormit pana la miezul zilei... Doamne, din vara nu am mai dormit atat de mult, si atat de bine... Incerc sa ii ignor pe toti prefacutii (m-am mai plans eu de prefacuti de curand). Si al naibii... Iar mi-am adus aminte de saptamana trecuta.... Si cum am aflat ca atunci cand prietenii au nevoie, mereu apeleaza la tine, si, cand ai cea mai mare nevoie de ei, fug cu totii. Si de parca as fi avut vreo nevoie materiala. Tot ce aveam nevoie era un "la multi ani"... nevermind... ei sunt un capitol incheiat din viata mea, pe care l-am incheiat, ieri, in sufletul meu. De ce as avea nevoie de ei? Sunt ca oricare prost ce isi vinde sufletul diavolului si apoi plange pentru el. Si nu, nu ii dusmanesc. M-am saturat de ura. Voi, urati-ma in continuare, pentru ca sunteti multi si prosti....

duminică, 4 decembrie 2011

Morgenstimmung

Tu ti-ai strecurat cantecul in mine
Intr-o dup-amiaza, cand
Fereastra sufletului zavorata bine
Se deschisese-n vant, 
Fara sa stiu ca te aud cantand. 
Cantecul tau a umplut cladirea toata, 
Sertarele, cutiile, covoarele, 
Ca o lavanda sonora. Iata, 
Au sarit zavoarele
Si manastirea mi-a ramas descuiata. 
Si poate ca nu ar fi fost nimic
Daca nu intra sa sape, 
Cu cantecul, si degetul tau cel mic, 
Care pipaia mierlele pe clape -
Si-ntreaga ta faptura, aproape. 
Cu tunetul se prabusira si norii
In incaperea universului inchis.
Vijelia aduse cocorii, 
Albinele, frunzele... Mi-s
Subrede barnele, ca foile florii. 
De ce-ai cantat? De ce te-am auzit?
Tu te-ai dumicat cu mine vaporos -
Nedespartit - in bolti.
Eu veneam de sus, tu veneai de jos.
Tu soseai din vieti, eu veneam din morti.

                                                     (Tudor Arghezi)