-untitled-

Stau. Ascult muzica. Ma bucur de caldura din casa. Bineinteles, ma uit frustrata prin carti si astept sa sune telefonul. Si nu suna. Si ma bucur de liniste. Si incerc sa rad... De mult nu am mai ras cu pofta. Noaptea nu pot sa dorm...  Rar dorm 5 ore. Azi am lenevit si am dormit pana la miezul zilei... Doamne, din vara nu am mai dormit atat de mult, si atat de bine... Incerc sa ii ignor pe toti prefacutii (m-am mai plans eu de prefacuti de curand). Si al naibii... Iar mi-am adus aminte de saptamana trecuta.... Si cum am aflat ca atunci cand prietenii au nevoie, mereu apeleaza la tine, si, cand ai cea mai mare nevoie de ei, fug cu totii. Si de parca as fi avut vreo nevoie materiala. Tot ce aveam nevoie era un "la multi ani"... nevermind... ei sunt un capitol incheiat din viata mea, pe care l-am incheiat, ieri, in sufletul meu. De ce as avea nevoie de ei? Sunt ca oricare prost ce isi vinde sufletul diavolului si apoi plange pentru el. Si nu, nu ii dusmanesc. M-am saturat de ura. Voi, urati-ma in continuare, pentru ca sunteti multi si prosti....