Capul meu e pe cale de a exploda. In momentul asta nu vreau decat sa ma las purtata de inspiratia care mi-a venit abia acum zece minute cand mancam bomboane de ciocolata si ascultam muzica. Am de gand sa ma las prada tuturor gandurilor si sa ma inec in idiotenia asta de timp care se scurge din ce in ce mai incet.
Craciunul asta, o sarbatoare atat de pretuita de populatia planetei, si de mine, bineinteles. Primesti cadouri dragute, si daruiesti altele. Dar cumpararea cadourilor nu e chiar asa de usoara, mai ales cand ochii rautaciosi ai vanzatoarelor ma privesc cu mare atentie, asteptand sa plec si sa nu le stric nimic, ca sa ajunga si ele acasa, ca doar cine cumpara cadouri la ora asta in ajunul Craciunului, in afara de mine? Si cand privirea mea se intalneste cu a ei, incerc sa ma uit in alta parte sau imi indrept atentia spre cafeaua din mana mea, care, s-a racit.
In sfarsit, dupa atat timp am gasit ceva ieftin si nu tocmai oribil de la magazinul acesta gretos. Ma indrept spre casa sa platesc, dar, cand ajung, vanzatoarea enervanta pune o hartie mica cu scris inghesuit in fata tejghelei, pe care scrie « revenim in 40 de minute. »
Fara sa astept ma duc si pun la loc obiectul, apoi vreau sa ma duc la alt magazin, dar mi se face foame si ma duc la un fast-food din apropiere, sa mananc ceva. Cand sa platesc, observ ca banii mei nu mai erau la locul lor, si incep sa caut prin toata geanta, dar nu sunt acolo. La naiba cu sarbatorile astea! Semnificatia
Craciunului e sa dai, nu sa furi, dar mie mi-au furat banii ! Dar tot trebuie sa mai cumpar cadouri asa ca fug acasa si ma imprumut la o vecina cu niste bani. Cand am ajuns la complexul de magazine, observ ca nici un butic nu era deschis. Trecusera doua ore de cand trebuia sa astept 40 de minute ! Cand am pierdut atat de mult timp?
Cand ajung acasa, ma trantesc in pat dezamagita, dar observ ca am ceva in buzunarul de la spate al blugilor, si cand ma uit cu mai multa atentie, scot 80 de ron din buzunar, care nu erau banii vecinei. Si raman inmarmurita. Eu pierdusem 70 de ron !
Crăciun Fericit !
vineri, 24 decembrie 2010
vineri, 17 decembrie 2010
Un idiot adorabil
Zapada... Ce defineşte acest cuvant din 6 litere?... Of, bieţii idioţi adorabili, cand îi văd pe geam bătandu-se cu această "zăpadă"....Cand îi văd tăvălindu-se în ea de parcă ar fi aur... e aşa frumos.... Mă face să imi pun şi eu mănuşile şi să ies pe uşa afară.
În timp ce deschid uşa, văd puncte mici si albe, care se aştern pe celelalte cristale. Zambesc şi mă mişc încet, ascultandu-mi fiecare pas în zăpadă. Ohh, miroasea a iarnă de luni de zile, dar abia acum, încep să îi simt parfumul. Îmi scot mănuşile şi le las să cadă în zăpadă, aşteptand să aud zgomotul lor. Dar nu se auzea nimic... Ma aşteptam să fie acel scarţait cand calci în ea. Le ignor şi mă aplec să ating acea "zăpadă"... Iau in mana putina nea si o strang în pumn pană ce apa se scurge printre degetele mele.
Am auzit vocea cuiva strigandu-mi numele. M-am uitat în acea direcţie şi am văzut un bulgăre care se apropia de mine. Voiam să ma mişc şi să mă feresc, dar corpul meu nu asculta comanda... Probabil îmi era prea frig. Dar, adevărul e ca îmi plăcea. Îmi plăcea sa fiu şi eu un idiot care venera această pudră albă ca si cum ar fi aur...
Dar... nu mă nimerise! Aşa că m-am ridicat, am luat o mană de zăpadă şi am fugit spre fata aceea în timp ce modelam zăpada, după forma mainii mele, şi am început sa arunc, iar restul a continuat de la sine...
După un ceas, eram udă. Degerasem de frig, dar mă distrasem şi, chiar dacă nu voiam sa recunosc, e bine să fi din cand în cand "un idiot adorabil".
marți, 14 decembrie 2010
luni, 13 decembrie 2010
joi, 2 decembrie 2010
1 decembrie- prima zi cu zapada
Prima zi din Braila cu ninsoare a fost umeda si foarte rece. Pana si trandafirii inghetasera in propriile maini si azi, cand mergeam pe langa case, gheata si turturii de pe acoperisuri cadeau zgomotos pe asfalt chiar in fata mea. Vremea asta e ciudata si as vrea sa ninga iar....
Abonați-vă la:
Postări (Atom)