Scrisoare către eu...

Dragă eu
Te întreb cu nesimțire cine ești tu? Tu!....Tu ești a mea....Tu vei fii mereu a mea...Gandurile tale vor fi ale mele, visele tale, sentimentele tale, toate, toate vor fi ale mele. Tu negi cu un egoism crunt, dar știi prea bine cat e de adevărat.... Știi foarte bine că nu ai mai visat singură de mult.... Știi foarte bine că tot ce ai simțit am simțit eu și tot eu am cules cioburile sparte ale conștiinței tale.... Știi bine că eu sunt conștiința ta... Tu ce faci? Cauți compasiune în ei? În ei care cică sunt prietenii tăi? Cum de ai incredere? Dar răspunsul tău e evident..."Pur și simplu am..." Proasto! Tot la mine vei veni cand vei vedea că am dreptate.... Acum ce faci? Pleci? Haha! Nu ai cum să pleci! Știi de ce? Pentru că eu sunt tu! Si tu esti eu! Îți văd frica în ochii! Îți aud ecoul gandurilor! Opreste-te să te tot ascunzi! Spune-o! Spune-o! Spune că nu ai scăpare și ești pierdută într-o lume fără suflet. O lume incorectă care se poartă cu noi ca si cu ultimul prostscris. Dar așa suntem noi, rasa umană.... Niște nimicuri odioase care se dau "tari" cu mărimea egoului lor. Sunt sătulă de astfel de creaturi! Eu te caut pe tine! Adica pe mine! Dar pot face asta doar dacă iți recunoști neputința si renunți la a spera că există persoane ca "noi"! Tu esti singura speranță a noastră! pentru că tu ai puterea! Tu poți acționa! Tu poți merge, respira, manca, visa si muri. Eu sunt doar ciobul ăla de sticlă care te ține in viață! Hai! Fii cu mine și renunță la prostiile astea de sentimente care te țin doborată la pămant! Renunță la a mai avea încredere în ei și vino cu mine! Îți aștept răspunsul cu nerăbdare...


                                                                                      Cu multă sinceritate,
                                                                                                   Conștiința ta