Un idiot adorabil

Zapada... Ce defineşte acest cuvant din 6 litere?... Of, bieţii idioţi adorabili, cand îi văd pe geam bătandu-se cu această "zăpadă"....Cand îi văd tăvălindu-se în ea de parcă ar fi aur... e aşa frumos.... Mă face să imi pun şi eu mănuşile şi să ies pe uşa afară. 

În timp ce deschid uşa, văd puncte mici si albe, care se aştern pe celelalte cristale. Zambesc şi mă mişc încet, ascultandu-mi fiecare pas în zăpadă. Ohh, miroasea a iarnă de luni de zile, dar abia acum, încep să îi simt parfumul. Îmi scot mănuşile şi le las să cadă în zăpadă, aşteptand să aud zgomotul lor. Dar nu se auzea nimic... Ma aşteptam să fie acel scarţait cand calci în ea. Le ignor şi mă aplec să ating acea "zăpadă"... Iau in mana putina nea si o strang în pumn pană ce apa se scurge printre degetele mele.

Am auzit vocea cuiva strigandu-mi numele. M-am uitat în acea direcţie şi am văzut un bulgăre care se apropia de mine. Voiam să ma mişc şi să mă feresc, dar corpul meu nu asculta comanda... Probabil îmi era prea frig. Dar, adevărul e ca îmi plăcea. Îmi plăcea sa fiu şi eu un idiot care venera această pudră albă ca si cum ar fi aur... 

Dar... nu mă nimerise! Aşa că m-am ridicat, am luat o mană de zăpadă şi am fugit spre fata aceea în timp ce modelam zăpada, după forma mainii mele, şi am început sa arunc, iar restul a continuat de la sine...

După un ceas, eram udă. Degerasem de frig, dar mă distrasem şi, chiar dacă nu voiam sa recunosc, e bine să fi din cand în cand "un idiot adorabil".