sâmbătă, 15 octombrie 2011

Atelierul

"Chiar dacă prin artă nu-ți poți castiga traiul, arta face
ca viața să merite trăită. Transformă foamea in trăire.
Transformă griji, necazuri, o viață astefel pustie in ceva
demn de trăit. Dă viață vieții."

                                                           John Sloan

E total adevarat din punctul meu de vedere. Arta da viata vietii care e pustie fara culoare, fara lumina. Ce e viata fara muzica, fara culoare? De fapt culoarea da muzica vietii si o face cat mai frumoasa cu fiecare clipa de cosmar. Cu siguranta asta nu e cea mai buna zi a mea, si chiar pot sa zic ca saptamana asta a fost proasta, desi luni dimineata mi-am zis "asta e o zi buna! presimt asta!". Mda sigur. Oricum nu voi sta acum sa injur viata pentru niste momente aiurea. Momentele rele o fac frumoasa si ii dau culoare pana la urma. Poate adorm in cele din urma...

Iluzii de toamna



miercuri, 5 octombrie 2011



Fuck october.

Ok.... mi-am recitit postarile de anul trecut... si imi amintesc cum ma saturasem de iarna... mda... ei bine acum mi-e dor de ea. mi-e dor de anul trecut... imi urasc situatia de acum. Era asa de bine atunci... Unde esti 2010? Unde esti iarna? Unde esti decembrie? Imi vreau viata de atunci inapoi! Acum nu ma mai recunosc de loc si ma simt de parca as fi altcineva... Ce s-a intamplat cu... totul? Nu mai vreau nu mai vreau nimic! Vreau doar sa simt frigul si sa uit de melancolia asta de rahat. Gata cu trecutul! Ma intorc la prezent.

miercuri, 14 septembrie 2011

#20

Ce pot să zic? E miercuri. Mi-e cald si mi-e sete. Mă simt bine. Și nu pentru că a început școala. Doamne fereste! Cum aș putea să zic asta? Trebuie totuși să recunosc ca nici nu-mi displace. Mi-era totuși dor de trezitul deveme. Ce pot să spun? Adică nu e ca și cum m-aș fi trezit in fiecare zi la ora 13. Mă simt si obosită. Poate pentru ca mi s-a schimbat bioritmul. Poate pentru că am dormit puțin... În fine... Deci... de ce mă simt bine? Pentru că am observat că 20 de persoane sunt interesate de blogul meu. Și la cat de nesimțită sunt am uitat să vă mulțumesc pentru că îmi urmăriți blogul. Vă mulțumesc :D. Mă simt bine cand văd că există persoane care citesc ce scriu. Știu că sunteți putini... Dar pentru mine sunteți mulți pentru că nu am crezut niciodată că lumea va citi ce scriu eu. Vă mulțumesc din nou! 

miercuri, 31 august 2011

~ Wake me up when september ends ~

Summer has come and passed
The innocent can never last
wake me up when september ends

like my fathers come to pass
seven years has gone so fast
wake me up when september ends

here comes the rain again
falling from the stars
drenched in my pain again
becoming who we are

as my memory rests
but never forgets what I lost
wake me up when september ends

summer has come and passed
the innocent can never last
wake me up when september ends

ring out the bells again
like we did when spring began
wake me up when september ends

here comes the rain again
falling from the stars
drenched in my pain again
becoming who we are

as my memory rests
but never forgets what I lost
wake me up when september ends

Summer has come and passed
The innocent can never last
wake me up when september ends

lïke my father's come to pass
twenty years has gone so fast
wake me up when september ends...

Septembrie, cu drag.

Ultima zi de vara.... Ce trist sună... Nu pot să cred că mi s-a dus vara așa usor! Maine va fi toamnă. Și nu îmi vine să cred. Erau trei luni de vara și acum nu mai e decat o singură zi, pe care sper să o trăiesc la maxim, pentru că deja nu mai am mult timp... Deja vara mea s-a scurs... Sper ca toamna ce urmează să fie mult mai bună decat a fost vara. Dar o data ce va trece luna septembrie, voi uita că a fost vreodată vară si deja voi aștepta iarna cu nerăbdare. Și uite așa viața se duce, așteptand următorul anotimp și din nou și din nou și din nou. Pană ce totul se va sfarși într-un gol al vieții noastre....