29 noiembrie :>

 

 Chiar dacă tortul a fost mâncat cu 2 zile mai devreme, dorinţa se poate îndeplini până anul viitor. În urmă rămân doar bucăţile mici de confetti care intră sub parchet.

Cine naiba eşti?

"Bună."

"Bună."

"Cine eşti?"

"Habar nu am"

"Trebuie să ştii."

"Eu nu, poate, chiar nu exist"

"Ce?"

"Da, poate, eu nu exist. Poate eu nu sunt reală, aici e doar un corp, care merge, vorbeşte, dar, de fapt, nu există..."

"Nu înţeleg ce spui!"

"Vezi tu, ea crede ca e reală, că poate să râdă, să joace, sa audă, dar nu există, niciodată, nu a existat, nimic niciodată. Poate ea e imaginară, o piesa a ceva, o parte a creierului uman, ca o piesă de puzzle, ceva ce nu exista. Poate e nimic. Ceva ce e nimic, este un gând..."

"Eu plec"

"Da, da, nu sunt reală? Şi? Acum pleci? Dar, dacă nu sunt reală, atunci de ce mă simt tristă, nu, aceste lacrimi încep să curgă, şi nu pot să le opresc, nu, niciodată, niciodată nu le voi putea face să înceteze. Ce sunt eu? Poate aşa va fi mereu, ceva din ceva, ca un puzzle. Ceva din tine lipseşte, şi ştii prea bine că eu sunt acea piesă de puzzle. Dar îţi pot simţi gândul. Ştiu tot ce ştii tu, fiecare şoaptă, fiecare lucru ce îţi trece prin minte, fiecare sărut pe care l-ai avut… Pot simţi acest sentiment pe care îl ai acum, pe care, numai animalele neevoluate şi primitive îl au, pot simţi frica care îţi curge prin sânge cu fiecare cuvânt al meu! Eşti speriată. Dar nu pot ieşi afară, chiar dacă pot gândi ca un om, şi acest corp pe care îl vezi, care poate merge, vorbi, juca, mă ţine legată cu atâta ură blocată în el şi nu îmi dă drumul…Sunt blocată în aceasta bucata de sticlă, pe care voi oamenii o numiţi conştiinţă."

Un sentiment de frică.

       Unii se întreabă care e cel mai rapid mijloc de călătorie de pe planetă. Unii zic avionul, alţii vorbesc de vreo maşina cu reactie. Eu zic ca e gandul. Gandul e cel mai rapid mecanism de a călătorie. Gandul te duce oriunde pe pămant, chiar si mai departe, daca vrei si uneori daca nu vrei (in vis). Imaginandu- te aşezată pe scaun si cu centura de siguranţă pusă. Scăpand de orice teamă, uitandu-te pe geamul mic cum solul se îndepărtează de tine şi cum începi sa compari luminile stelelor cu luminile marilor oraşe văzute din cer. Apoi gandul te duce la un cantec străin. Te imaginezi ascultand acel cantec în căsti. Un uşor tresărit te ia cand te vezi transformandu-te într-un foc imens în înaltul cerului împreună cu avionul si ceilalţi pasageri. Vezi flăcări care cad din cer, îţi vezi propria cenuşa care se presară în mare... Ar fi destul de posibil să se intample şi în realitate oricand asta. 

    Se deschide portiera maşinii. În acel moment, urcand scările îşi ia, poate rămas bun lumii pămantene. Aşezata pe scaun se chinuie sa îşi pună centura de siguranţă. Avionul începe sa decoleze. Scoate din buzunar un mp3. În timp ce îşi pune căştile în ureche priveşte luminile de pe pămant, exact cum îşi imaginase înainte. Dupa jumatate de ceas adoarme. 

    Vocea pilotului o trezi:

     - Atentie, este o problema cu una din aripile avionului, va rugam sa staţi calmi. 

    Gandul o facu sa se cutremure. Avea din ce în ce mai multe emoţii. Începuse să se încălzească. Era speriată pana peste măsură. Nu mai trăise niciodată un astfel de sentiment. Spera sa se termine o data şi să ajungă pe pămant. Simţea un fel de cutremur. Dar era avionul care se cutremura. Vocile mulţimii deveneau din ce în ce mai stridente. Toti erau panicaţi. Paharul cu cafea de pe raftul din fata ei se rasturnă. Simţea ca o sa vomite. Şi dintr-o dată a închis ochii. Tot ce vedea era roşu. Parcă işi vedea toata viaţa în faţa ochilor. O lacrimă se asternu pe obrazul ei delicat. Puse o mana pe geamul transparent si incepu sa se roage pentru prima data în ultimii cinci ani. Inima îi bubuia şi părea ca vrea sa îi iasă din piept. Apoi.... totul se opri. Deschise ochii. Se uită pe geam. Se calmă brusc. Işi şterse lacrimile cu maneca bluzei. O voce anunţa ca tocmai au aterizat de urgenţa într-un lan de grau.     

Să te uiți în stanga, în dreapta și în sus după ce treci strada...

    Fercirea e un drum ascuns, înșelător, și care nu durează mult. Asta a constatat si ~ea~.... După un lungmetraj de actiune de 2 ore vizionat alături de cel mai drăguț băiat din scoala, la singurul cinema functional din oraș, care se află pe o stradă întunecoasă și sumbră.Tot ce înțelegea din film erau doar țipetele de ajutor ale figuranților. Era absorbită de popcornul cald si de persoana de sex masculin din dreapta ei. Plus ca murea de frig. Caloriferele nu mergeau. Era printre ultimele filme înainte de a se închide definitiv. Dupa cateva ore de pivit un ecran imens, abea astepta sa fie condusă acasă, pe un drum cat mai lung (spera ea) si, poate o mică șansă de a primi un sărut. În timp ce  ies pe ușă, ~el~ îi zice ~ei~:
     - Scuze, trebuie sa ajung acasă repede. Mama vrea sa o ajut să facă chiftele.
     - Ohh... vai, ok... toate speranțele ei se duc...
 
Pur si simplu o ia la stanga si tace. Dar, din spate aude o maraiala. Nu se uita. ~Ea~ e prea speriată. Știa perfect de unde e maraitul acela. Acum voia să ajungă repede acasă. Așa că a luat-o pe scurtătura unde e acea casă... Casa pe care toți o ocolesc. Casa batranului Chiper. E un bătran nervos si al dracu`. Unii copii zic ca manancă șoparle si alții zic chiar că e strigoi. Dar ce e cel mai înfricoșător la el, e cainele lui. Un caine mare si urat. ~Ea~ amintindu-și asta, fuge si fuge... se împiedică, sangerează, se julește, dar tot fuge. Fuge si nu știe unde. A luat-o pe un drum necunoscut. Maraielile se tot aud. Chiar si lătrături. Nu scapă. Ajunge pe un drum înfundat. Crede că ăsta e sfarșitul. Dar, totuși, va fi curajoasă pentru ultima dată. Se întoarce cu fața la animalul feroce, dorind să-și vadă maoartea cu ochii. Cand se întoarce nu-și vine a crede ochilor. Era un simplu pichinez. Cainele se plictisește si fuge înapoi spre casă. Se pare ca voia doar sa se joace. Dar ~ea~ tot nu știe unde e. Se gandește la unele din sfaturile pe care mama ~ei~ i le-a dat și încearcă să vadă care o pot ajuta acum...." să nu fugi cand ieși din tramvai"... eu nu merg cu tramvaiul....dar aceasta nu o ajută... "sa te uiți în stanga și în dreapta cand traversezi." sigur... în stanga e un gard si în dreapta e o pisică moartă... o ce? o pisică moartă?

Se uită nedumerită cateva secunde și apoi începe să fugă spre cinemaul vechi si dărăpanat. Dar habar nu are unde e. Și totuși reușește să ajungă pe un drum cunoscut. Începe să zambească și să se îndrepte fericită spre casă. Gandul la frumosul care acum jumătate de ceas a fost langă ~ea~, pe scaunele vechi si netapițate ale cineama- ului o face să înceapă să zburde și să danseze pe stradă. Începe a fredona o melodie străină și siropoasă, pe care de alta o urăște. Apoi aude un zgomot ciudat si asurzitor. Tot ce are in minte e: "sa te uiți în stanga si în dreapta cand traversezi." Se uită în stanga și în dreapta și își dă seama că stă ca proasta in mijlocul străzii. Claxonul camionului o asurzea, dar un reflex o face să sară pe trotuar.
    - Copil handicapat ce ești! Vrei să-mi stici caroseria?
Atat aude de la șoferul camionului care trece zgomotos pe langă ~ea~. Totuși era să moară de 2 ori azi. E bine totuși că acum e bi.... PLEAOSCH !?

      Tocmai a căzut un copac pe ea....

The Mockingbird Song

      Unul din Stilurile preferate este stilul gothic, mai ales în materie de filme. Tim Burton este unul din regizorii care aplică mult stilul gothic in creatiile lor. Iata un scurt-metraj de Katy Towell.

Covorul a rămas pătat.

    Ești nervoasă. Cainele ți-a ros tema la mate, pentru asta profa ți-a dat un 2, maică-ta te-a pedepsit, sora mai mică ți-a tăiat toți pantalonii cu foarfeca, cainele ți-a vomitat tema la mate pe covorașul nou din camera ta pe care l-ai plătit din banii tăi săptămana trecută. Îl duci în baie. Pe etichetă scrie: Nu se spală la mașină. Iei peria de toaletă din baie, o umezești la chiuveta, iei din dulap șampon de curățat covoare, incepi sa freci covorul, mirosul te face sa lăcrimezi. Pata se întinde. Arunci totul jos. Vrei sa spargi ceva. Primul lucru la îndemană e periuța de dinți. O arunci cat de tare poți spre oglindă. Atunci iți vine ideea. Iei recipientul cu pastă de ras a lu` taică-tu pe care a l-a cumpărat ieri de la talcioc si o arunci cu putere spre oglinda! Cioburile încep a zbura spre tine. Te lași în jos pe genunchi pentru a nu-ți intra in ochi. Te lovesti cu bărbia de chiuvetă atat de tare incat nu poți respira. Cazi pe spate. Simți o durere de nesuportat în spate. Ai căzut pe cioburi. Încerci să te ridici, dar durerea e prea mare. Încerci să te miști. Iți dai seama ce s-a intamplat si incepi sa urlii:

- Nuuuuu.... ai pătat covorasul de sange.Încerci sa țipi dupa ajutor. Îți dai seama ca acum ești singură acasa. 

Langă tine o băltoaca de sănge se scurge spre canalizare....